Alergam mereu
Înspre ceva ce nu cunoaştem
Şi ne dorim cu-atâta râvna…
Vrem sa cuprindem abisul
Cu o ardoare nemarginita
Sperând la altceva…
Dintodeauna am vrut
Ceea ce n-am putut avea…
Ce ni s-a interzis…
Şi-am insistat pâna când
Am ajuns la apogeul viselor
Caci noi…alergam mereu
Spre nemurire…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu