@ ...

@ Q gandurile uitate,

Privea in gol

Spre un orizont ce disparea...

Ji fara a clipi

Se dezintegra,

Disparand dincolo de durere,

Unde nu exisa placere...

# Oare ?..

Invata-ma sa visez ,

Cand totul e pierdut ..

Oare mai stiu sa simt ?..sa ascult .



Ridica-ma de jos .

Si arunca-ma spre cer !

Oare mai stiu sa zbor ,sa sper ?..


Invata-ma sa visez ,

Cand totul e pierdut ..

Oare mai stiu sa simt ?.. sa ascult .


Ridica-ma de jos ,

Si arunca-ma spre cer !

Oare mai stiu sa zbor, sa sper ?.. sa simt.

# Trairi ..

Printre umbrele noptii ma strecor, ma-ndrept spre lumina rasaritului si tresar la fiecare atingere a vantului ... pasi presarati pe fulgi cazuti, ganduri uitate pe paginile de ziar ce zac ca niste pasari moarte ... felinare neputincioase aruncandu-si lumina, modificandu-mi umbra...ma apasa realitatea din sufletul meu, neputinta de a ma desprinde, tacerea si liniaritatea destinului ales...as vrea sa-mi smulg lanturile din carne si sa gravitez spre imaginea TA ... si chiar constientizarea dorintei se transforma-n lant. Te-am cautat toata viata...si simtirea mi-a explodat in dorinte cand te-am gasit...cu fiecare pas in realitate ma adancesc mai mult in tine, cu fiecare atingere imi faci sufletul sa tresara, ma pierd in dragostea ta si trupul tau imi este granita, ma scufund in respiratia ta si chipul tau imi este zambet ... te chem cu fiecare gand, plang la fiecare sarut, rad la fiecare mangaiere ...te doresc iubitule cu fiecare celula a sufletului meu! Mi-am deschis aripile sub atingerea ta, floare imbaiata de roua diminetii si cu fiecare zi ce trece pierd intunericul din mine...Te iubesc cu tot ceea ce sunt!.

# In asteptarea lui...

Doare insingurarea,

Sufletul se zbate…

Intre cel de ieri

Intre cel de azi,

Acest strain

Uitat de vremi.

Ce-a fost bine

Ce-a fost rau…

Te intrebi mereu !

De dorul lui,

Prin vise calatoresti

Bratele au amortit,

Intinzandu-le mereu…

Nelinistea si plansul,

Din tine se desprind…

Il chemi…

Serafica faptura,

Il doresti…

Ti-e dor nebun de el…

Soapta ta in noapte

Il striga mereu…

Si visele au obosit

In asteptarea lui !

# Făgăduinţă.

Aştern rândurile făgăduinţei peste cărările ce mă îndreaptă spre tine, ţi-aştern file din clipele de singurătate petrecute departe de tine şi-ţi presar firmituri din sufletul meu, ca să te regăseşti în mine. Suflu baloane de iubire peste momentele de tăcere, iar în picăturile de ploaie aşez câte un sârut să-ţi şoptească în căderea lor dragostea ce ţi-o port. Aşteaptă-mă ca-n seara în care ne-am întâlnit, cu acelaşi chip de înger răvăşit, cu sufletul deschis şi zâmbetul dorinţei întipărit în vorba rostită.
Ţi-aşez esenţa mea în sărut şi-ncerc să dau clipei un trecut, să descopăr savoarea poveştilor uitate în braţele înlănţuitoare ale nopţilor fierbinţi, să cuprind nemurirea în câteva momente de unire, sperând că aste fapte îmi vor fi sprijin în singurătate.
Se scurge timpul pe pereţii sufletului meu, iar nostalgia atingerilor tale îmi strânge inima în chingile neputinţei. Înghit cu greu porţia de vieţuire, căţărându-mă pe fiecare secundă, numărând minutele şi orele spre punctul terminus, alerg cu gândul, anticipând îmbraţişarea finală, vizualizez atingerea ta, presimt senzaţia de împlinire, doresc, tind, mă-ndrept spre tine cuprinzănd nemărginirea în ţinta sufletului tău.
Aţi putea spune că iubesc necugetat, că mă avânt pe culmile îndepartate şi ameţitoare ale iubirii totale, dar posibil dezamăgitoare; se poate iubii şi altfel, poţi oferii jumătăţi de măsură persoanei care îşi deschide sufletul în faţa ta sperând nemurirea? Mă dăruiesc total ţie, iubitule, sunt avântul încrâncenării dragostei mele şi ambiţia îndrăgostitului în faţa neputinţei fizice. Mi-aşez fiinţa în braţele tale, iubitul, cu voia lui Dumnezeu şi dorinţa împlinirii noastre.

@.Cântec.

Tac frunzele în oglinda apei de adierea vântului curtate, tânjind la seva trunchiului pierdut, iar din adâncurile albastre răsar pâlpâiri de astre sprijinite-n nemărginire, minuscule găuri în pergamentul subţire. Ţi-am lăsat chipul la margine de mal mângâiat de sărutul buzelor mele şi de departe, din larg, ţi-aştern rezele de lună. Mi-astâmpăr singurătatea în braţele tale iubitule, departe de cuvintele uitate pe buzele şterse, departe de durerea tăcută a nopţilor trecute, mă strecor între palmele tale sărutând degetele ce mă mângâie-n tăcere, ştergându-mi orice urmă de negare a timpului ce piere. Mă pierd in Regatul Inimii tale iubitule, privindu-mi chipul în nenumăratele oglinzi ale sufletului şi mă dăruiesc focului ce-ţi cuprinde corpul înlănţuindu-mi paşii în dansul nebun al fericirii.
Şi curg în clapele de pian cu sunetul iubirii ca diapazon, iar frunzele tac în oglinda apei de adierea vântului curtate, de valsul nopţii legănate.

# Intalnire in inima toamnei reci…

Si sta… Si asteapta… Se mai foieste un pic, isi mai trece odata degetele prin par… Se ridica, se aseaza din nou… Se uita

nerebdatoare la ceas… Incepe sa numere frunzele aramii care cad

din pomul din fata ei…

Nu vine… dar EA spera… Inca spera… “A intarziat doar o jumatate

de ora, poate a intervenit ceva, poate i s-a intamplat ceva…

poate…” Ofteaza … Debusolata, se uita spre cerul fumuriu. Norii

se strang, se anunta ploaie.

Pune mana pe telefon, si-l suna… « Ati accesat casuta vocala

a abonatului… » Inchide. Asteapta iar pe banca rece de marmura…

Se insereaza, si EA tot asteapta. Trece un ceas, trec doua… EL nu

mai apare… Isi aduce aminte de melodia lor, melodia pe care au

dansat prima oara « I promise you,/From the bottom of my heart/I will love you till death do us part…»

Asteapta iar… Incearca iar sa il sune, dar din nou, are telefonul

inchis…

Incepe ploaia…

Resemnata se ridica si pleaca… Face doi pasi si se uita ezitant in

spate… « Poate o sa vina … » .

Merge agale, nu are o tinta precisa… Incep sa ii cada cateva

picaturi pe obraz… Nu stie daca sunt de la ploaie sau daca sunt

lacrimile ei… Nu mai stie…

Si ceata se asterne…

Si EA dispare in aerul rece de toamna…