Ca orice basm,incepe cu "A fost odata",
Un baiat si-n gandurile lui mereu aceeasi fata
Desprinsa park din povesti cu sirene,
Un suflet cald printre atatea suflete mult prea viclene
Si chiar dak nu purta semne de razboi putea skimba in foc orice sloi
Si fiecare gest al ei era, un mesaj ascuns
Unica pe Terra se purta de park avea raspuns...
La orice intrebare,iar el o iubea nespus si ea
Si ea il aducea cu un pas mai aproape de soare,in fiecare zi
Caci mergeau impreuna pe aceeasi carare,care se lumina cu fiecare pas al lor
Si nici unul nu simtea nevoia sa joace un alt rol decat cel pe care
L-au primit prin destin,caci crezi ca poti trece peste orice,
Atunci cand ce era gol in tine acum e plin....
De o apa curata,Si amandoi simteau ca-si primesc inapoi o viata furata (furata...furata)
O stii si tu,n-ai vazut-o?..pentru un moment si ti-a ramas in suflet
De-atunci o porti cu tine,oriunde,oricand,si simti ca deja face parte din tine
Si parea uneori prea ciudat,simtea ca soarta s-a jucat atat cu el
Iar acum ii ofera totul,de parca ar fi castigat potul
Cel mare,intruchipat in miscarile ei usoare ca vantul,
In pasii ei ce park n-ating pamantul,
In glasul ei ce pare a fi cantul zilei,
In care gandul strazii isi baga simtamantul
Si acum ii umple traiul,de park ar trai pe pamant Raiul
Perturbat doar de absenta ei,de absenta acelei femei,
Pe care ai privit-o,iti dai seama ca stie ce vrei
Te prinde teama de cei,ce traiesc printre zei
Si o pierzi uneori cand o privesti,te trec fiori,te-ntrebi
De gresesti,auzi viori candnu reusesti,
In ochii ei clar sa citesti,caci par a avea
Intregul univers inchis in ea ...
Suntem nascuti din aceeasi tarana, praf aruncat în ochii existentei.
Suntem suflete pierdute ca florile-n oceane de furtuni.
Suntem dispersia luminii în picaturile de sange, radiatii ale aceluiasi spectru divin.
Suntem studiul continuu al disectiei pe propriul creier, sub protectia unei iubiri iluzorii.
